Primul triatlon – Fără Asfalt la Munte

„Incercam sa cream o atmosfera de sarbatoare la evenimentele Fara Asfalt, cel mai mult ne intereseaza ca participantii nostri sa descopere bucuria pe care o aduce intalnirea cu natura in contextul celor trei probe ale triatlonului. Faptul ca aceasta a treia editie Fara Asflat Intersport la munte a adus pe Plaiul Slonului mai multi incepatori ca in anii trecuti ne-a confirmat ca acest concept de eveniment ca un weekend intre prieteni are succes”, spune Tudor Vlad, initiatorul proiectului Fara Asfalt. (sportextrapress.ro)

Și chiar așa a fost! Din păcate am fost nepregătit pentru proba de înot, iar în mașina de spălat de la startul probei am cedat. Temperatura lacului era potrivită pentru înot și cât timp lumea a stat pe margine am reușit să înot fără probleme. Startul a însemnat foarte mulți participanți care dădeau din mâini și din picioare și agitau apa. Deși citisem despre acest lucru, am fost luat prin surprindere și am înghițit câteva guri de apă, încercând să țin pasul cu ei. Am simțit că mi se taie respirația și orice tip de înot aș fi încercat simțeam că mă scufund fără să pot sa trag aer. M-am îndreptat spre mal, unde mă gândeam că îmi trag sufletul și mai încerc o dată. Numai că nu am reușit să recapăt încrederea că pot înota 1000 de metri, așa că m-am întors din nou la mal după câteva brațe. Într-o altfel de competiție probabil acest lucru ar fi reprezentat descalificare și imposibilitatea de a continua (DNF)

Am așteptat să iasă ultimul concurent din apă pentru a putea continua cursa. Din fericire pentru mine, ultimul concurent a fost Costin, bunul meu prieten și partener de antrenamente, cu care plănuisem participarea la acest triatlon, așa că am plecat împreună la drum. Probele au fost mult mai dure decât ne-am așteptat, însă superbe, așa că target-ul nostru a devenit terminarea probelor in timpul alocat, indiferent de poziție.

Mă bucur că primul triatlon la care am participat a fost Fără asfalt la munte pentru că am redescoperit muntele, cu peisajele sale superbe (deși eram pe un deal până la urmă), am întâlnit lume foarte relaxată și am avut ocazia de a vedea profesioniști la treabă.

Am ajuns pe plai vineri noapte, în jurul orei 00:30 și am reușit să montăm doar unul dintre corturi, deoarece eu am reușit să pierd cheia de la mașină, căutând un loc de campat. Din fericire eram cu 2 mașini și unul dintre corturi era la Costin. Din păcate hainele mele, bicicletele, sacii de dormit și mâncarea pentru toată lumea erau la mine, în mașina încuiată. Ce pot să zic, un prim triatlon de neuitat. Degeaba am căutat noi cheia la lumina lanternelor – pur si simplu nu era de găsit deși am luat la pas toată zona pe unde am umblat. Într-un final m-am lăsat convins și am intrat în cortul lui Costin, dar nu am reușit să adorm. Tot refăceam in minte traseul și am realizat ca ar fi 2 locuri posibile unde nu am căutat. Am ieșit din cort și am plecat spre primul loc, însă pe măsură ce ma apropiam, am început să aud câini lătrând din ce in ce mai aproape, așa că m-am hotărât că mai bine caut cheia direct in al doilea posibil loc. Surpriză! Era destul de aproape de mașină, însă pe marginea unui mal de pământ. Eram atât de bucuros, încât am stat câteva minute în mașină (de fapt mi-era frig și mi-era foame, dar eram și destul de bucuros). M-am întors în cort și am reușit să adormi.

De dimineață, ne-am pregătit echipamentul și am plecat cu grupul spre lac, prilej cu care am făcut și încălzirea. Dar ce încălzire… am ajuns cam în 30-40 de minute la lac, pe un traseu parțial comun cu traseul de bicicletă. Au fost câteva porțiuni de urcare, dar am și coborât foarte mult. Problema a fost că la întoarcere trebuia să urcăm. Si la un moment dat simțeam ca nu se mai termină urcarea.

Proba de alergare a fost făcută la pas, pe un alt traseu de urcare, dar am stabilit că ne încadrăm în timp și nu am forțat din cauza crampelor musculare.

Primul triatlon a fost o experiență plăcută. Mulțumim organizatorilor pentru sarmale, pentru Zăganu de după cursă (pe drum gândul zbura fix acolo) si pentru tot evenimentul.

Sper ca la TriChallenge Mamaia 2016 înotul să nu mai fie o problemă. Sfaturile pe care o să încerc să le respect ar fi:

  1. Stai la sfârșitul cozii de înotători sau fii in primul pluton (nu se pune problema, deci rămân la urmă)
  2. Nu încerca să înoți în ritmul altora, ci păstrează-ți ritmul
  3. Expiră constant și nu sta încordat
  4. Scoate capul din apă să vezi încotro te îndrepți

Sfaturi simple, dar greu de pus în practică din câte se pare.

Timpul oficial: 05:01:27, un timp care poate fi îmbunătățit semnificativ.

Înot – 01:03:29

Bicicletă – 02:33:57

Alergare – 01:24:00

2 Replies to “Primul triatlon – Fără Asfalt la Munte”

  1. Felicitari! Putem sa va preluam articolul in Sport Extrapress. Sunteti de acord?

    1. Multumesc! Da

Leave a Reply